Imbecili

Vreau bani. Repede. Şi o casă la Sevilla (casă, nu vilă!!) şi un umil Mini Cooper în garaj. Şi un laptop d-ăla micuţ şi potent. Şi un telefon care să facă şi cartofi prăjiţi. Poate cer prea multe…

Mă întreb cum ar fi dacă aş avea mulţi bani… m-ar apuca grandomania? Oare dacă aş avea bani, în loc de casă mi-aş face vilă şi-n loc de Mini Cooper aş opta pentru un Porsche Cayenne (cu siguranţă nu pe gaz!)? Oare aş suferi de grandomania asta naţională a noilor/falşilor îmbogăţiţi?

Eu am o teorie despre asta, o teorie a imbecilităţii, o teorie despre românaşii care îndură foamea şi merg fără aer condiţionat ca să conducă un bemveu, despre cei care “ştiu să-şi trăiască viaţa” pentru că ascultă manele şi se iau de lume pe stradă. Şi despre noi, cei care nu putem nu vrem să schimbăm nimic!

Sunt acea categorie de imbecili care acţionează numai în grup. Singuri n-au coae tupeu. Sunt cei care agaţă folosind cuvântul “păpuşe” şi fetele/femeile sunt doar niste chestii în plus cu care să se dea mari. Sunt cei care au “tovarăşi”, “fraţi” şi sunt mereu puşi pe “combinaţii“. Combinaţii care de cele mai multe ori înseamnă amanetat bijuteriile mamei. Această categorie îi include pe imbecilii care nu au împlinit 5 ani. Ca vârstă mintală. În general, luând în calcul data din certificatul de naştere au vârsta între 13 şi 25 de ani. Sunt imbecilii care nu au de fapt nimic de făcut şi ei înşişi sunt o reprezentare scabroasă a nimicului, dar se manifestă ca mari donjuani gigolo ai secolului XXI (“800$ First night for free!”), ca bărbaţi ocupaţi, deşi nu-s nici ocupaţi şi nici bărbaţi. Aceştia au totuşi cale de scăpare, fiind încă tineri. Propunerea mea e să facă un schimb de vieţi cu copiii din Somalia sau munca silnică.

Sunt cei cu tricourile strâmte şi cu burţile late. Cei ancoraţi în “şmekerie” cu “ŞM” Mare. Cei şucari. Cei cu falsurile la vedere. Cei care nu dau doi bani pe ce zice lumea, dar nu ies din casă fără haur prin toate elucubraţiile. Sunt cei care au bâte în maşină şi-şi tunează Daciile. Sunt cei care, în cazul în care au bemveu’ îl spală cu galeata şi cârpa, cei care vor să tragă comision din orice. Imbecilii “te tai, în plm” te taie dacă au ocazia. Te taie pentru că ei poate. Ascultă muzică la mobil în R.A.T.B. pentru că ei poate. Te jefuiesc în plină stradă pentru că ei poate, iar noi suntem imbecilii “nu putem” (ajungem şi la ei).

Imbecilii “te tai” nu dau niciodată explicaţii nimănui. În cazul în care justiţia îi obligă să răspundă aplică metoda “te tai, în plm” pentru cei care i-ar putea condamna. Nu au frică de nimic. Nu au rădăcini sau respect pentru nimic. Cultura lor bate spre minus. Majoritatea au origini nomade. (Să nu dăm detalii, că o să ziceţi că-s rasist)

Sunt ăia care parchează Q7-ele în intersecţie şi care poartă ochelari de soare în discotecă. Imbecilii cu bani şi fitze cunosc toate mărcile importante şi nu ar cumpăra o pereche de blugi care să coste sub 500 de coco. Imbecilii cu bani cred că femeile sunt impresionate de fizicul lor lucrat la sala (cu steroizi) şi de portofelul lor – mereu gros – încrustat cu Jvaroschi roz. Îşi schimbă preferinţele muzicale şi vestimentare după cum bate… trendu’. Pentru proştii-fuduli-cu-mălai, banul nu are valoare, nu există “prea scump”, iar potenţa lor creşte viagric odată cu achiziţionarea acelui obect unikat la care fraierii – noi, imbecilii “nu putem” – nu are acces.

Imbecilii cu bani şi fitze sunt convinşi că pot cumpăra orice, inclusiv cultura. Vor avea cu toţii jde cursuri şi facultăţi terminate. Dar dacă-i întrebi ce-i aia B.C.U. îţi vor spune că e o marcă de fermoare de giace din piele de fund de bonobo cu blăniţă din coadă de ponei.

Ei sunt noii îmbogăţiţi inculţi. Sau falşii îmbogăţiţi. Sunt cei care stau în chirie la garsonieră, dar au un Mertz în parcare. Sunt cei care îşi pun numele pe maşină, ca să vază lumea că EI AU BANI. IAR TU EŞTI UN FRAIER. EŞTI IMBECILUL “NU POT”.

Proştii “dar, vaaaai” nu au simţul penibilului şi simt nevoia să iasă în permanenţă în evidenţă. Spre deosebire de proştii-fuduli-cu-mălai, aceştia nu cunosc mărci importante şi nu au diplome. Ei pledează pentru cauza omului simplu care prin muncă ajunge sus. Ei sunt un exemplu de reuşită. Dar asta doar în viziunea lor (destul de îngustă!).

Ei sunt motivul pentru care s-a degenerat înţelesul cuvântului ţăran.

Aceştia suntem noi, puţinii oameni normali rămaşi. Suntem noi, cei care ne vedem de treburile noastre pe stradă şi nu intervenim nici dacă cineva e violat lângă noi. Suntem noi, cei care muncesc şi vor să schimbe ceva, dar doar din vorbe… ca să donezi sânge trebuie să te înţepe şi doare, ca să nu mai fie corupţie trebuie să-ţi plăteşti amenda în loc să mituieşti poliţistul, ca să schimbi guvernul trebuie să te revolţi şi e prea complicat. Totul e prea complicat pentru noi, imbecilii “nu putem”.

Trăim sub semnul impotenţei noastre şi nu încercăm mai mult. Vrem şi noi bani, case, maşini, stabilitate financiară. Dar nu putem. Noi suntem motivul pentru care cohabităm cu celelalte tipuri de imbecili, pe care nu doar că nu am reuşit să le eradicăm, dar le şi facilităm existenţa limitându-ne la neputinţa de a face ceva.

Noi, imbecilii “nu putem”, am vrea să schimbăm lumea din faţa calculatorului, trimitem spam-uri şi spim-uri pline de mesaje umanitare profunde, trimitem felicitări virtuale de Sărbători, spunem că ne pasă. Dar, în realitate suntem nişte frustraţi, cu libertatea încarcerată în spaţiul virtual. Suntem nişte frustraţi. Pentru că îi invidiem pe ceilalţi imbecili.

Pe imbecilii fără OO, pentru că sunt nişte nimicuri şi vrem să fim şi noi nimicuri ca ei. Dacă tot ne simţim aşa, de ce să nu ne bucurăm de nimicnicie în adevăratul sens al cuvântului?!

Pe imbecilii “te tai” îi invidiem măcar pentru faptul că am vrea să aruncăm cu bâta “din dotare” în parbrizul imbecilului cu bani şi fitze care şi-a parcat Q7-ele în mijlocul intersecţiei.

Pe imbecilii cu bani şi fitze îi invidiem pentru bani şi pentru fitze.

Pe imbecilii “dar vaaaai” pentru că ignoranţa e o binecuvântare.

Dar cel mai mult îi invidiem pe ceilalţi imbecili pentru libertatea pe care o au, pe care noi le-am dat-o. Ce limite sau restricţii au ceilalţi imbecili?? “Universul şi prostia sunt nelimitate. De primul însă, nu sunt sigur” zicea Einstein, odihnească-se în pace…

Ei bine, dragii mei imbecili “nu putem”, ştiţi foarte bine că veţi continua să vă înghiţiţi înjurăturile în faţa celorlalţi imbecili pentru că… asta facem noi!