Imbecili

Stare tehnică:
Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric:
Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii:
Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa , oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.

De ce o vând:
Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.

Gigi Becali şi-a câştigat notorietatea profitând de slăbiciunile şi foamea de scandal ale televiziunilor. Cu scandalurile „marca Becali”, afaceristul şi-a cucerit simpatia televiziunilor, acumulând un capital de popularitate care s-a dovedit inutil.
Vorbeşte poticnit şi bolovănos la „Dan Diaconescu Direct”. Împarte bani săracilor. Urlă şi-i înjură pe jurnalişti. Îl dă afară pe Cornel Nistorescu din studioul talk-show-ului „Miezul problemei”. Îşi face cruci mari la icoane.

Achită locatarilor din zona Zăbrăuţi taxele pentru conectarea la curentul electric. Construieşte case pentru sinistraţii din Vadu Roşca. Îl concediază pe Hagi. Bea vin cu Băsescu la Golden Blitz. Intră furios la DNA.

Iese vesel de la DNA. Oriunde se află Gigi Becali, există televiziune. „Sunt la televiziune, deci exist”, pare să fie sloganul milionarului.

Începând cu anul 2002, când a preluat Steaua, Gigi Becali a fost promovat insistent de Pro TV. Ştiriştii postului au fost primii jurnalişti care i-au sorbit fiecare cuvânt. Se spune că ar fi fost comanda patronului Adrian Sârbu, care, în schimbul unor datorii ale unor firme din grupul Media Pro, i-ar fi făcut publicitate mascată clubului Steaua, hotelului Marriott şi lui Becali însuşi.

Relaţia Media Pro – Becali sub aspect jurnalistic s-a judecat şi la Clubul Român de Presă (la începutul anului 2007), dar nu s-au găsit probe... Şi Garda Financiară şi-a propus să analizeze cazul, dar a renunţat.

Oricum, se poate spune că Pro TV a fost rampa pe care s-a lansat „naveta Becali” în universul mass-media. Produsul Becali a fost imediat preluat de moderatorii de talk-show-uri. Dan Diaconescu i-a dat cheia garsonierei sale de la OTV.

Mădălin Ionescu i-a permis să-şi bage picioarele în „Miezul problemei” (vă amintiţi când şi-a cocoţat picioarele fără şosete pe masa din studio?). Radu Moraru l-a ascultat ca un elev silitor, deranjându-l cu întrebări binevoitoare. În acest triunghi de „formatori de opinie”, Becali şi-a construit notorietatea.

N-a fost talk-show sportiv să nu-şi fi făcut un blazon (intens promovat în promo-uri) prin invitarea lui... Gigi. Chiar şi intervenţia telefonică era o victorie a respectivei emisiuni sportive.

„Pac-pac” a intrat în folclor

„Televiziunea, o armă de masă, a creat personajul Becali pornind de obicei de la o sămânţă (de scandal) şi ajungându-se până la intoxicarea telespectatorilor”, consideră Alin Ţâţârcă, senior-copywriter la agenţia de publicitate Brightness. Expresiile şi gesturile lui Becali au intrat rapid în folclor.

„De la şcolari până la octogenari, toţi sunt victimele expresiilor «pac-pac», «hahalerelor» sau «pe banii meeeei...»”, precizează Ţâţârcă. Publicitarul crede că planul din spatele lui Becali este unul similar jocurilor de strategie: „Faci o armată mare, cât mai mare, ataci pe toate fronturile, trimiţi ceva spioni şi, după ce închei şi câteva alianţe, poţi spera la victorie şi recunoaştere”.

Gigi Becali n-a făcut ratinguri pe televiziune comparabile cu „Surprize, surprize” sau „Iartă-mă!”. Apariţiile sale ridicau cu un punct-două de rating media obişnuită de audienţă a talk-show-urilor (2%), mai cu seamă pe OTV, Naţional TV şi B1 TV. Era un succes pentru producători. Dar cel mai mare câştig era la capitolul notorietate.

Aproape fiecare moderator şi-l dorea invitat. Realitatea TV, Antena 3 şi Antena 1 l-au avut în studiourile de ştiri. Şi aici Becali nu şi-a dezamăgit fanii.

A aruncat lavaliera şi l-a făcut comunist pe Dan Voiculescu (punându-l în dificultate pe Lucian Mândruţă). Astfel de ieşiri violente s-au întâmplat şi la Realitatea TV.

„Naşul” nu s-a plictisit de Becali

Radu Moraru, moderatorul talk-show-ului „Naşul”, îl vede pe Gigi Becali ca pe un personaj de film. „Când face gesturi largi din mâini, parcă ar dansa ca Zorba.”

„Naşul“ nu ţine o evidenţă a numărului de emisiuni cu Gigi Becali, dar estimează că l-a invitat de aproximativ 50 de ori. De câte ori s-a autoinvitat latifundiarul din Pipera? „Întotdeauna îl chemăm noi. Poate să fi fost o dată când m-a sunat el

să-mi spună că are ceva tare”, răspunde Radu Moraru. În opinia moderatorului, Becali „a luat spuma ratingului” în vremurile în care se comporta ca un personaj de film.

„Cum să nu faci audienţă când îţi deschizi uşa Maybach-ului cu ranga sau când arunci cu bani în faţa camerelor?”, spune Moraru. Chiar dacă Becali „s-a mai maturizat”, Naşul declară că nu s-a plictisit de acest... personaj.

În prezent, apariţiile lui Becali la televiziuni au devenit la fel de banale ca meciurile Stelei în Cupa României. Hăhăielile şi accesele de furie îi lasă reci pe telespectatori.

Ultima sa prezenţă la B1 TV n-a depăşit 1,1% rating urban. Imaginea sa depinde foarte mult de succesele Stelei. Când echipa e pe val, Becali revine în lumina reflectoarelor. Când echipa nu mai câştigă de 13 meciuri consecutive, galeria strigă „pac-pac, nu te-am votat!”.

Becali, un brand sau o metaforă?

„Este Becali un brand?” - iată o întrebare ce naşte zâmbete printre specialiştii în comunicare. Totuşi, cu instrumentele specifice domeniului, se poate răspunde serios la această... dilemă.

„Dacă prin brand înţelegem o promisiune, nişte valori şi mesaje asociate unui nume propriu, atunci Gigi Becali este un brand. S-a manifestat coerent şi consecvent, aşa că nu cred că riscăm prea mult vorbind despre brandul personal Gigi Becali”, afirmă Bogdan Naumovici, Creative Director al companiei 23 Communications Ideas. Totuşi, Naumovici atrage atenţia: „Nu susţin că este bun sau necesar, ci că poate fi categorisit ca un brand, aşa cum şi Beckham este unul, dar şi Hitler.”

Sorin Psatta, Integrated Communication Director la grupul BBDO România, respinge categoric statul de brand pentru Becali: „Este doar un nume propriu cu o foarte mare notorietate. Un brand nu poate exista în absenţa unei mulţimi de fani, iar «scorul» obţinut la recentele alegeri de aşa-zisul brand Becali nu face decât să-mi întărească punctul de vedere.”

Pentru că noţiunea de brand nu este unanim definită nici măcar de specia¬lişti, Sorin Psatta crede că mult mai potrivită ar fi constatarea: „Becali este o metaforă”. Definiţia acesteia este cunoscută: o comparaţie în care unul dintre termeni este subînţeles.

Ştefan Liuţe, Strategy Director Grapefruit, consideră că Becali este un brand personal sau o celebritate. Eşecul de la alegeri este explicat de Liuţe pe seama faptului că niciun „brand nu are vreodată succes pe o piaţă în care oferta lui nu e relevantă şi credibilă”.

Mai bine „muncitor” decât „donator”

Bogdan Brânzaş, Creative Director & CEO Branzas Design, spune că „Gigi Becali are notorietate datorită construcţiei sale pe bază de promoţii (banii oferiţi bisericilor, săracilor, sinistraţilor etc) şi datorită mass-media, care vede în el un generator de rating”, declară Brânzaş.

El face o observaţie interesantă: „Încercarea construcţiei unui brand şi comunicarea unor valori pe bază de promoţii reprezintă, de obicei, un pariu pierdut.” Eşecul lui Becali la alegeri poate fi comparat cu cel al unui produs la care i se face reclamă intensiv cu spoturi incredibile şi memorabile, dar consumatorii nu-l aleg.

Răzvan Mătăşel, Managing Partner la firma de consultanţă Arsenoaiei&Mătăşel, este convins că Becali este un brand. Un brand nu se construieşte doar prin comunicare clasică.

„Există exemple de branduri puternice care au investit foarte puţin în advertising”, declară Mătăşel. În opinia lui Mătăşel, Becali ar fi avut mai mult succes dacă exploata imaginea de om „care face” şi nu pe cea de „donator”.

Ce este marca Becali?

Punctele slabe

Oferta permanentă de bani şi gratuităţi (promoţii). Când aceasta scade sau încetează, ataşamentul „consumatorilor” dispare.
Legătura cu performanţele echipei Steaua. În funcţie de rezultatele formaţiei, urcă sau coboară şi „brandul” Becali.
Megalomania şi trufia.
Lipsa de justificare a modului cum a ajuns personaj public.

Punctele tari

Banii şi „spatele” de care beneficiază.
Inteligenţa nativă
Notorietatea, pe baza căreia se poate construi o strategie solidă.
Generozitatea
Religiozitatea

GUESS WHO – NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi

Si noi stim c-a trecut mult timp
Va trece inca pe-atat presimt
In 10 ani mai prind
Cativa ce mint,cativa ce tin sa plece
Las`ca trece
Romanu`i facut sa-nece
Amaru` cu sange rece
Cand da de necaz
Petrece cu o bere la rece
Se`ntrece…
Zi-mi de ce furi!
Da` cat mai vrei sa furi ?
Nu vezi ca suntem multe guri?
Si stim cu totii ce-nseamna sa-nduri
Dar cate cazaturi sa-nduri ?
Cam cat te bucuri si cat injuri?
La cate lucruri poftesti din jur?
Si esti sigur ca n-ai destul!

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic, yo!
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit,am facut totul din nimïc.

Si-ai mei sunt sigur ca ai tai
Nu m-au crescut cu vanatai
M-au invatat cum sa n-o iau pe alte cai
Mi-au explicat ca lumea-i rea
Si viata-i grea,si tre sa fac cumva ceva
Mi-au spus ca odata si-odata se duc
Si tre sa ma agit ca tre sa ma lupt
Ca timpu` trece dintr-un foc
Ma plimba din loc in loc
Ma schimba dupa noroc
M-alearga doar pentru un singur vot
Lumea simte, vrea fapte nu cuvinte
Un simplu om sa fie presedinte!

Refren x2 :

Da nu`i nimic, sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic eu
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit, am facut totul dïn nïmïc.

In sfarsit, dupa 20 de ani de haos si coruptie consistenta, de furt tot mai consolidat si mai organizat, Romania intra intr-un binemeritat regres.
Vidul executiv si incompetenta generalizata au atras firesc hallo-ul flacarii albastre plecata direct din capul unuia dintre recunoscutii corupti si sforari contemporani. Incompetenta si esecul sau se vor a fi justificate prin parapsihologie, o “stiinta” care a prins la romani precum mucii la nasul racit.
Uite unde duce promovarea media fara limite a tuturor tiganilor analfabeti, a judecatilor lui becali si vanghelie, a mamelor omide si a astrologiei de ev mediu…
Uite unde duce coruptia si anacronismul unei biserici ortodoxe, corupta, avida, inculta, si fara dumnezeu, unde preafericirea consta in jocuri de culise, presiuni pe legislativ si troc cu voturi…
Uite unde duce incompetenta psihologilor facuti la televizor si a psihiatrilor prea obositi ca sa mai vada altceva dincolo de medicamentele lor…
Uite unde duce politicianismul si non-valoarea, minciuna si tarotul, vrajile si MISA, ghicitul in carti si horoscoapele uraniene si aquariene…
Uite unde va duce introducerea schizofreniei bisericesti in scoala primara, in creierul micutilor inocenti…
Uite unde duce analfabetismul, ignoranta, incultura, generalizarea mentalitatilor rurale si suburbane, absenta filtrelor democratice si libertatea fara responsabilitate!
Uite-l pe State de Romania, uite-le pe pitipoancele cu chilotei roz de la tv, si interesantele lor efecte.
Uite-l pe ipoteticul presedinte ars de flacara propriei patologii si incompetente!
Bravo tarisoara!!!! Hai ca incet incet trecem noi si de evul mediu si zorii sclavagismului sunt aproape.

Giovanni Sartori este profesor de filozofie, editor de revistă, profesor de ştiinţe politice la universităţi prestigioase din Statele Unite şi autor al acestui manifest împotriva culturii vizuale, Homo Videns.
În trei capitole elaborat construite, Sartori dărâmă mitul televiziunii, trăgând un semnal de alarmă care ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi. Se prezintă primatul imaginii asupra logosului. “Televiziunea produce imagini şi anulează concepte.” Astfel, homo sapiens este înlocuit de homo videns. Există cuvinte care pot fi asimilate unei imagini, dar multe dintre ele nu pot fi proiectate vizual (exemplu: libertate, fericire, egalitate etc) şi televiziunea anulează în noi tocmai acea capacitate de a produce concepte, de a le înţelege: “imaginea unui deţinut care părăseşte închisoarea nu explică libertatea, vederea unui sărac nu explică sărăcia, iar imaginea unui bolnav nu explică boala.” Treptat, se inserează conceptul de postgândire, reprezentat de Internet şi cyberspaţiu care ne pun să alegem, “deşi prea multe opţiuni ne fac să plesnim de opţiuni”.
“Ceea ce se vede pare «real» şi, implicit, pare adevărat”. Se explică rolul televiziunii în formarea opiniei care este, în fapt, prestabilită. Sondajele de opinie nu arată cu adevărat ce gândesc oamenii, pentru că aceştia fie nu ştiu mai nimic despre subiect, fie îşi pot schimba părerea în decurs de câteva zile, fie le inventează sau, potrivit lui Sartori, ele sunt “o reflectare, un răspuns ricoşat din media”. Sondajele reprezintă “expresia puterii mass-media asupra poporului” pentru că ele întreabă doar ce crede subiectul despre o chestiune, neglijând faptul că respectivul e posibil să nu cunoască defel problema propusă. Astfel, noţiunea de stat suveran nu este decât o glumă.
De ce omul este mai atras de o “ştire” despre un omor sau care înfăţişează natura umană în mizerie decât de politică? Pentru că avem cu toţii vocaţie de actori, ne place să ne dăm în spectacol şi ne place să ni se reamintească că sunt oameni mult mai nenorociţi ca noi. Asta ne face să ne simţim bine. Sartori avertizează: părinţii trebuie să conştientizeze pericolul în care se află copiii lor, care privesc la televizor chiar mai mult de cinci ore pe zi. Toate acestea duc la imbecilitate, ignoranţă împinsă la extrem şi lipsa coloanei vertebrale. Video-copilul nu va creşte niciodată. Novitivismul (cuvânt inventat de Sartori) sau goana după tot ce e nou caracterizează cel mai bine o societate bazată pe o “spoială” de cultură şi în care până şi noţiunea de libertate se atrofiază treptat: “Leibniz a trebuit să definească libertatea umană ca spontaneitas intelligentis, spontaneitatea celui inteligent… Fără această precizare, ceea ce e spontan la om nu se diferenţiază de ceea ce e spontan la animal, iar noţiunea de libertate nu mai are sens”.
Sartori este vehement. În Apendice răspunde posibilelor obiecţii, dar subliniind încă o dată ignoranţa, incapacitatea de a se concentra, regresia continuă în care ne complacem. “Vederea nu înseamnă cunoaştere”, televiziunea se clădeşte doar pe audienţă şi dezinformare.

Indiscutabil.Pe langa asta, suntem niste mari ipocriti…in Romania se urla de ani de zile “Coruptii, coruptii…unde sunt marii corupti?”, iar cei care urla sunt de toate varstele si din toate categoriile sociale..niste imbecili, cu totii.
Anul trecut, unul din cinci romani declara ca a dat spaga.Anul asta, lucrurile s`au inrautatit(ca si fenomenul numit coruptie)…unul din trei romani declara ca a dat spaga.astia sunt romanii care striga in gura mare ca s`au saturat de coruptie.sunt atat de prosti, incat nici nu le`a trecut prin cap sa minta.



Ex1:
Se duce Coca la doctor sa ii faca un consult la plamani, ca a racit.Ii scrie amaratu` ala o reteta de sirop de tuse si paracetamol, iar vaca se simte obligata sa ii bage intre dosare o suta-doua de mii sau sa puna pe birou un pachet de Kent.Apoi vine acasa monstruozitatea de Coca, aprinde televizoru` si`l vede pe Remes sugand caltabosu`…prima reactie: “scapam noi de coruptie la pastele cailor, cu guvernantii astia”.


Ex2:
Il opreste pe Gogu politaiul de circulatie, pe motiv ca a trecut pe rosu.Gogu stie care`i mersul, ca a mai patit rusinea si il asteapta pe domnu` politai cu milionu` in talon…un milion e un pret decent daca vrei sa ramai cu carnetul.Suparat ca a ramas fara un bulion, da blana pana acasa, o vede pe Coca pe canapea uitandu`se la televizor si incepe sa`l injure si el pe Remes:”Futu`va`n gura de corupti, de`asta suntem unde suntem si ne arata toata Europa cu degetul”.


Ex3:
Ninel, interesat peste masura de subiectul “Remes si Caltabosul” pe care parintii sai il discuta cu pasiune pe canapeaua apartamentului, uita sa mai plece la scoala.Cand vede cat e ceasu si stiind cum e traficu` in Bucuresti, o ia la fuga spre liceu.Urca in troleu fara sa isi cumpere bilet, ca pierdea troleul daca mai astepta si intarzia la scoala.Vine controlu`, Ninel nexam bilet.”Hai tanti, facem jumi-juma, iei matale 250 si tin eu 250″.Scapa de data asta.Ajunge la scoala si le povesteste colegilor…”Toata lumea fura, ce eu sunt mai prost…”.
ce e cu adevarat dramatic este ca dintre toate categoriile de varsta, cei mai multi spagari sunt tinerii sub 30 de ani…viitor de aur tara noastra are.

1. Imbecilul se naste imbecil. Creste. Se dezvolta. Evolueaza in propria imbecilitate, confundand ignorarea de catre ceilalti cu ignoranta celorlalti.

2. Imbecilul nu este neaparat prost. Adesea imbecilul da dovada de un soi de inteligenta care-i permite sa-si poleiasca imbecilitatea cu diplome si titluri.

3. Lingau prin definitie, imbecilul are scop in viata atingerea recunoasterii sociale. Orice recunoastere sociala a unui imbecil scoate in evidenta doze noi de imbecilitate.

4. Autosuficient, imbecilul crede ca reactiile alegice pe care ceilalti le au in fata imbecilitatii sunt forme de respect fata de propria persoana.

5. Imbecilul nu poate fi contrazis: fara se indoi vreodata de sine, se considera detinator al adevarului absolut. Imbecilul nu face afirmatii, el da sentinte.

6. Imbecilul nu are nevoie de fraze, ci doar de cuvinte rupte din context. Imbecilului ii place sa epateze, citand fara sens tot ce crede ca ar putea impresiona.

7. Imbecilul nu dialogheaza; el doar jigneste. A jigni este singura sa bucurie si, atat cat i se poate aplica notiunea, singura sa compasiune.

8. Cu imbecilul nu se poate comunica. Imbecilul te poate auzi doar daca vorbesti pe limba sa, insa, chiar si atunci, nu te poate intelege.

9. Imbecilul se considera superior celui care, de rusine, refuza sa-i raspunda la imbecilitati. Ceea ce pentru ceilalti este penibil, pentru imbecil este glorios.

10. Delator prin vocatie, este iubit de corporatii, de institutii de stat si de partide si ajunge, nu de putine ori, in pozitii de conducere.

POVESTEA CRIZEI DIN ROMANIA INCEPE ASA:

Într-o dimineaţă, Stăpânul CETATII a fost trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:
„Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, a văzut un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea daca sunt asa multi cumparatori”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii si drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta plina cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.

Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.

Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.

Paharnicul dosi jumătate din mere şi apoi merse la primul sfetnic:
„Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.

Iar primul sfetnic s-a infatisat dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:
„Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump!
Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători...

Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

BERCEANU ȘI VIDEANU VOR SĂ LEGALIZEZE CONTRABANDA CU SUBSTANȚE RADIOACTIVE. AURUL DE LA ROȘIA MONTANĂ ESTE PRAF ÎN OCHI.

Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „ La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur". De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantită ţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menționăm că în anii 2008-2009 mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia – arestaţi de către autorităţile SUA – au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roşia Montană , prin interpuşi (în fapt o reţea de trafican ţi controlată, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur.

Din verificările efectuate în legătură cu zăcămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:
1. Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul r omân, prin Minvest S.A. (societate controlată, de asemenea, de către Berceanu), a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană , contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: "Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu". În "subsolul" afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sînt în tabloul lui Mendeleev - se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
2. Pînă în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM poate fi descris, în esenţă, ca un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, avînd concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vîltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60 % aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vîltori. C oncluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămîntului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcămîntului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa Plai , cînd zăcămîntul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu ș i Radu Berceanu, din acest motiv ei încercînd să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI referitor la tema uraniului de la Roșia Montană.


NOTA REDACTIEI: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze traficul cu cantităţi uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Circa 80% din valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi circa 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare e plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a rîurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlăturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident !), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţii , îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation , nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urmă refuzand presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea.

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.

De ce mă ameninţă că intră România în colaps.

În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.

Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.

Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.

Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.

Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.

Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.

Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică,l-aţi transformat în monstru.

- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc...

Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.

- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.

- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.

Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.

- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.

- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat. Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.

- Nu mama-mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.

- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.

- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!

- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică.

Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.

- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.

- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.

Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!

Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.

Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.

Ce ce curaj? Cu ce moralitate?

Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!

Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.

După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.

După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.

1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.

2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!

3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.

4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?

5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.

6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.

8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.

Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă.

Traian Băsescu s-a născut ca fiu al ofiţerului Dumitru Băsescu, fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Român pentru cariera militară. Conform declaraţiei senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Băsescu a fost la Sibiu coleg de şcoală militară cu Victor Stănculescu şi Vasile Milea, avansaţi în timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcţii cheie în guvernul Constantin Dăscălescu. Dumitru Băsescu a decedat în anul 2002. Soţia acestuia, Elena Băsescu, este născută în 1928.
Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanţa, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială.
În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.
Este căsătorit cu Maria Băsescu, cu care are două fete: Ioana şi desigur Elena.

Dosarul "Flota", care "a debutat" în 2003, are ca obiect stabilirea modului în care CNM Petromin a fost prejudiciată prin vânzarea, în perioada aprilie 1991-august 2000, a 16 nave, în special mineraliere de mare capacitate. În dosarul "Flota", instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost cercetaţi trei foşti miniştri ai Transporturilor, Traian Băsescu, Aurel Novac, Paul Teodoru, precum şi alte persoane care au fost implicate în vânzarea unor nave din flota română. Procurorii afirmau în 2003 că ar exista indicii că foştii miniştri ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu contra interesului public. După o succesiune de amânări şi schimbări de locuri de judecată, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen s-a luat în discuţie problema imunităţii prezidenţiale a inculpatului Traian Băsescu. Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea anchetei. Ulterior Parchetul Naţional Anticorupţie (redenumit în 2006 Direcţia Naţională Anticorupţie) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului. Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit iniţial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent (zero). Astfel infracţiunile pentru care au fost deferiţi justiţiei şeful statului, Traian Băsescu - în calitate de fost ministru al Transporturilor - şi alţi doi foşti şefi ai acestui minister, Aurel Novac şi Paul Teodoru, devin lipsite de conţinut juridic fără existenţa vreunui prejudiciu. De altfel, calculele expertizei susţin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieşit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreţinere a navelor, a obţinut un venit net de peste 17 milioane de dolari.

Daniel Marian Vanghelie (n. 28 februarie 1968, Bucureşti) este un politician social-democrat de origine tiganeasca din România , fiind în prezent primarul sectorului 5 al municipiului Bucureşti.